timpul se scurge ca o primăvară-n muguri
nepoţii îmi vor cunoaşte Viaţa...
onoarea mi-a fost lege
vor şti că-n amărăciunea mea n-am fost nedrept,
n-am pazit-o si nici n-am risipit-o în zadar;
ca orice viaţă trecătoare,
am confundat-o cu un vis
câteodată un suflu mi-a răpit din himeră,
aşa că...
las de moştenire şi nişte răni,
atunci când luna de purpură va urca pe
treptele cerului
şi pe-acelaşi cer de catifea,
unde steaua mea va arde între alte stele reci,
umbra-mi se va umple de spice argintii,
adunându-mă într-o cântare,
Coda... de pace... a nopţii fără sfârşit
aşadar luaţi bine seama,
precum bine a zis Foscolo:
"Viaţa-i cam cât epigrama,
cea cu ac înţepător,
şi te-aruncă aşa, cât colo,
ca pe orice muritor!".
Creţu Ionel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu