rămasă în durerea ei

faţa femeii ca desenată cu creta

are zăvorâte toate uşile ei spre viaţă,

iar din fiecare ungher, pândeşte câte un vulpoi,

să-i curgă sângele în lungul braţelor...

să i-l sugă, şuvoi... pe loc...

unde iubirea ei zăcea ucisă...

iubirea ei înflăcărată, 

acum... 

în locul somnului de veci

o haită latră,

căutându-şi peste tot prada spre ungherele suspecte...

urgie demonică,

dezlănţuire monstuoasă de instincte...

o frământare a nisipurilor prelinge deşertul trăirii

glasul ceasurilor îngroapă morţii

şi chitarele au murit în grif

destinul n-a mai aşteptat...

s-a-mplinit  părăsirea norocului

Creţu Ionel ~ 9 aprilie 2013