vineri, 21 februarie 2014
Vine, vine primăvara
Nobil soare-n dimineaţă, radiind, aur unduie,
Peste-nvolburate valuri, fremătând, îl vezi cum suie,
Iar seninul cer albastru, puritatea-n aer cerne,
Clipele succed în vreme, şi nimic nu se aşterne.
Ale iernii rămăşiţe, de pe dealuri, pe colnice
Se topesc, cum în tablouri de Picasso curg ornice,
Râuleţe în prăvaluri, grohotind apele-adună
Gospodarii ies din tinde cu surâs de voie bună.
Hulubei în valuri, cerul, ca un voal împestriţează,
Fălfâind în falduri ample, dansul lor lumea veghează,
Vrăbii sure, dezmorţite din al iernii frig, fior,
Ţîşnesc iute printre ramuri şi se-aruncă pe răzor.
Plantele din germinare se iţesc întâi timide,
Nimfele, sclipind în soare mijesc a lor cristalide
Iară unele, precoce, îşi desfac plapînde aripi,
Bâzâie mici coleoptere, ridicându-se prin râpi.
După-o iarnă istovitoare omul cată spre câmpie,
Tot în jur e numai larmă, dor de viaţă, veselie,
Porţile deschise, large, te invită martor, viu,
“Fii părtaş la bucurie, cântă ca şi un scatiu!”
Cretu Ionel
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu