ca o silabă te desprinzi,
şi-mi iei răcoarea mea cu mâna
şi mă uneşti...
şi mă cuprinzi
o încleştare
mugetul gândului amuţeşte
mă îmbrăţişezi...
un arbore cu ramuri sanguine
îl simt ferbinte-n vintre,
şi mai e ceva, ce vine, vine,
din rădăcini, ca seva,
în timp ce noi plutim...o luntre...
o saltea plutind în val,
amonte sau aval
Cretu Ionel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu