Echilibrare

Spăla-mă-voi de zaţul care-mi închide porii neliniştii,

lasandu-mi respiratia in zorii libertatii cu geana de lumina;

dispare ochiul verde al reptilei cu coltii spre cerul gurii

si timiditatea care ascunde curajul vanitosului.

~ Cretu Ionel ~ 01 oct. 2012 ~

Captiv în noapte

 

melancolie, cruce de carton adunat din rumeguş presat, cu sacrificii mute,

a căror agasante sedimente notorii sunt refulate în spectru invizibil, agăţat de luna plină de pe cerul chel cu fileu din cristale primordiale, actualizate swarovski, 

de, aparent efemeră, pânză a acelor de pin, cu miros dulce-amar de pelinul

prinderii în mreje a muntelui de suspin benevol, cu

râuri înfipte-n matca vuitoare a tinitusului sâcâitor,

căruia îi lipseşte motivaţia, oricât s-ar învarti cercul gândului

cu pecete ascunsă-n calota galbenă cu cearcăn viu violet de nălucă

cu tălpile umezite de transpiraţii refrigerate si imobile,

în căutarea firului de nisip hiperbolizat in zidul  nedefinit, ce atârnă atâta doar  cât să atingă creştetul si lasă urma festinului sleita in farfuria surghiunului autoimpus, captivă în neînţelegerea sa de efort de ieşire prin porţile ferecate, prin care doar ele ţipa.

~ Creţu Ionel ~  02. oct. 2012, ora 03. 30 ~

Deja mi-e dor

Deja mi-e dor de-albastrele tării,

Deja mi-e dor de bolţi sinelii,

De străveziul lăvicer,

Mi-e sete, mi-e sete de cer,

Precum păsările aripate,

Precum zăgani-n picaje planate...

Mi-e dor de nemărginire,

De-nalt si de nesfârşire;

Mi-e dor de-oceanul senin,

Transalucid si cristalin;

Picul de rouă, giuvaier,

Mi-e sete,... să sorb din cer!...

~ Creţu Ionel ~ 27 sept. 2012 ~

Despre cuvinte

" Cuvintele vin singure pe limbă când cunoaştem lucrul" ~ Horaţiu "Arta poetica"; acest vers e reluat de Boileau în a lui "Arta poetica", astfel : 
" Ce que l'on concoit bien s'enonce clairemant/ Et les mots pour le dire arrivent aisement"
"Când avem lucrurile în cap, vorbele forfotesc" ~ Seneca ~ "Controversiae";
" Lucrurile însele atrag cuvintele " ~ Cicero, "De finibis bonorum et malorum" ~

Stare vineţie

în miezul beznei negre, 
rele,
ochiul moliei absorbe noaptea;

crepuscul in gaura neagră,
rumegându-i insidios genele
grele, cu incarcatura de năduf asudat.

~ Cretu Ionel, 26 sept. 2012 ~

(

De ce tocmai ochiul de molie?

Ochiul de molie(anumite specii) este considerat cel mai intens negru ce poate fi întâlnit în natură. Absoarbe aproape toată lumina fără a reflecta nimic, iar acest lucru ajută molia să vadă noaptea și să se protejeze de prădătorii care ar putea detecta suprafețele reflectorizante(așa cum noi putem vedea semnele de circulație).

Luare-aminte

Satisfacţia de a fi prevăzut,
îi dadu o poftă grozavă de râs,
desfacându-se ca o rodie...

Da! Aşa se vor desfaşura lucrurile;
dar deodată un gând il crispa:
se prepară ceva,
ceva ce-l privea dindărătul ochilor, înfrigurându-l.
Îl privea...., îl privea personal viitorul lui.
Aştepta sa continue,
dar gândul se răsucea indărătnic in loc,
pătrunzând in orga simţurilor,
fără nimic palpabil, decât nelinişte crepusculă.
Nu găsea baza;
auzul deveni imobil între ziduri, iar respiratia se oprea tacută.

Probabil sperase mai mult decât i se cuvenea.
S-a oprit, cautându-şi iar şi iar, fiinţa.

~ Creţu Ionel ~ 26 sept 2012 ~ ora 10.00~

Coffee with soul

Forearm compressed into the fist,
propping up the shoulder
and the chin;
the steady equilibrium of the thought
flicker of the moment,
between the palpable horizon
and the unconsciously sipping,
of the black aroma taste
of Jacobs coffee;
cuts off the sporadic degrees 
of liberty and concentrates
a lost soul at
only one line of access,
in the curl of the delirium 
with the beginning and the end overlapping,
leaving questions without answers,
unfound in the muddy grounds.

~ Cretu ionel ~
Traducere ~ Septembrie 23, 2012 BuzatuRanch, Ca